E lumea plina de urmari

Eu sunt un om pe niste scari

In sus ce e? In jos-nimic

In jos ce e? In sus-nimic.



Vorbesc cu ceilalti care-au fost

Si-n sus si-n jos si nu-i dezic

Eu insumi spun de locurile

Pe unde-am fost nu e nimic .



Vecinul meu praseste ciori

Vecina mea praseste farduri

Eu sunt un om pe niste scari

Si-un caine ulucind prin garduri .



O data, de mai multe ori

Caci ce pot fi aceste garduri

Decat cazute foste scari

Decat cazute foste garduri.



Vecine, domnule, straine,

Nu inteleg ce-aveti cu mine

Stiu, scarile ne sunt comune

Dar trec atat de rar pe-aici

Portarul insusi poate spune

Ca am ambitii foarte mici.



Din cand in cand mai vin pe-acasa

De ce va suparati cand vin?

Arare talpa mea apasa

Pedalele cu pas strain.



Vecinul meu praseste ciori

Vecina mea praseste farduri

Abia m-am ridicat din garduri

Si maraind in joase salturi

Eu sunt un om pe niste scari .



Si daca vreti sa fiu balada

Si fiindca eu nu am o stea

Accept, ravnesc, visez sa cada

Un corb nervos la moartea mea .



Si-acuma va implor zambiti

In lumea plina de urmari

Voi care farduri si ciori prasiti

Intunecati si spalaciti

Lasati-ma sa fiu pe scar!

Na na na Na na