Tata...La beci cand a schimbat lacata,
Eu si cu fratele de-odata
Ne-am intrebat:”de ce?” si “cum?”
Gata! Pe suflet mi se pune pata,
Ei, cum sa-i lamuresti lui tata
Ca te-asteapta cineva in drum?
Raspunde! O sarma sa gasesc de unde?
Si fratele in trei secunde
Ne schimba soarta, la baiet`.
Dar tata...N-a vrut de-odata sa ne bata,
Pan-a gasit sarma-n lacata
Si-n fundul beciului pe tat’...
Si-am incercat sa nu incerc,
Dar nu mi s-a primit de-odata
Cureaua tatii’i cat un cerc
De poloboc, ori ii mai lata.
Si chiar si daca vreau sa fug,
Precis ca nimanui nu-i pasa,
Si stiu ca toti care-s aici
Se duc, dar eu raman acasa.
Dar mama...Cand intr-o buna zi-si da seama
Ca in borcane-i “rama” si zeama
Din porcul nostru au ramas.
Of, ofteaza! Mai sede, oricum speranta nu si-o pierde, se vede
Cu grija schimba iar lacata si crede
Ca tot s-a terminat de az’.
De azi de azi, dar maine...
Gata, de maine! Promit ca nu vorbesc cu nime`
Si-n maini ma iau singur pe mine,
C’ m-am saturat atata sa ard.
Dar iara! Pan' maine vine-ntai diseara
Si tata in drum ne prinde iara
Pe toti movila langa gard.
Sa fug nu pot, sa stau nu vreau
Sa zic ca nu mai fac, nu crede,
Ce-nteresant ii tatal meu
Mananca... numai nu “cotlete”.
Si cat de des nu s-ar schimba,
Lacata n-are nici o vina,
Noi cheie facem, chestia-i ca
Degraba vinul se termina...